De mică a fost fascinată de știință, iar pasiunea ei pentru descoperire a dus-o pe băncile Facultății de Biologie, secția Biochimie, la Universitatea București. Și-a dedicat anii tinereții cercetării, lucrând la Institutul Pasteur din București, într-o lume a experimentelor și a formulelor chimice. Dar adevărata ei poveste avea să înceapă în anul 1993 atunci când l-a adus pe lume pe Cătălin.
Din acel moment, viața Anișoarei s-a transformat într-un testament al iubirii, al sacrificiului și al puterii de a merge mai departe, chiar și atunci când drumul părea imposibil de străbătut. A lăsat în urmă laboratoarele reci și sterile pentru a deveni coloana de sprijin a familiei sale, ghidată doar de dragostea necondiționată pentru fiul ei.
Cătălin are în prezent 31 de ani. Așadar, de peste trei decenii, Anișoara îi este sprijin neclintit, înfruntând alături de el fiecare provocare adusă de nenumăratele diagnostice primite încă din primele luni de viață.
Cu o iubire nemărginită și cu o putere care nu s-a stins nicio clipă, în prezent Anișoara are 62 de ani, este pensionară și mamă cu normă întreagă. Inima ei continuă însă să creeze, să vibreze, să transforme. A găsit alinare într-o altă formă de artă – lucrul manual. Cu fiecare ochi de croșetă, fiecare cusătură sau modelaj, pune în creațiile ei toate emoțiile pe care le-a trăit, dând formă visurilor, dorințelor și amintirilor. Fiecare obiect pe care îl face reprezintă o fărâmă din sufletul ei, un mesaj tăcut de speranță și frumusețe.
Anișoara ne arată că, oricât de grea ar fi viața, există mereu o cale prin care putem transforma durerea în ceva frumos, că până și cele mai mici gesturi – un fir de ață, o bucată de lut, o pată de culoare – pot spune povești care încălzesc suflete.
Anișoara și-a deschis sufletul și ne-a spus povestea ei. Ne-a oferit timp, iar noi știm că timpul unei mame este cel mai prețios TIMP din lume… și pentru asta îi mulțumim!
Vă invităm să citiți o pagină de jurnal din SUFLET de MAMĂ!
M-am visat mamă dintotdeauna… Am așteptat ani buni să se întâmple această minune, iar când, în sfârșit, am rămas însărcinată, am simțit că am primit cel mai frumos dar. Dar fericirea s-a frânt brusc – prima mea sarcină s-a pierdut, lăsând în urmă un gol pe care cuvintele nu-l pot umple. Erau anii în care tratamentele medicale erau dureroase, greu de suportat și totuși am îndurat totul cu speranță. A urmat un an de pauză, un an în care nu am avut voie să mai urmez nicio procedură. A fost greu, dar dorința de a fi mamă a fost mai puternică decât orice. Și, în cele din urmă, miracolul s-a întâmplat: Cătălin a venit pe lume în august 1993. Din acel moment, am învățat să fiu puternică. Nu am avut de ales.
Primele luni au fost o explozie de bucurie, dar și de teamă. Încă de la început, am simțit că ceva nu e în regulă: întârzieri motorii, urmate mai târziu de dificultăți de vorbire… Diagnosticele au început să vină, unul după altul, ca niște furtuni neașteptate. La cinci ani, când făceam investigații pentru o problemă aparent minoră, am aflat că rinichiul lui stâng era atrofiat. A urmat apoi o intervenție chirurgicală. Și, ca și cum nu era de ajuns, un nou diagnostic: diverticul la vezica urinară.
Mi-am lăsat în urmă cariera și nu am regretat nicio clipă… Fiecare veste grea era o nouă încercare, dar nu mi-am permis să cad. Pentru fiecare obstacol, mi-am spus același lucru: „Voi merge mai departe.” Așa am făcut. Am lăsat în urmă cariera mea în cercetare și am devenit sprijinul lui de zi cu zi. Soțul meu lucra în străinătate, iar eu trebuia să fiu stâlpul familiei noastre. Nu aveam ajutor nici din partea părinților, pentru că tatăl meu era la rândul său bolnav, după un accident vascular cerebral.
Viața nu s-a oprit din a ne testa… În 2012, soțul meu a fost diagnosticat cu mielom multiplu, o formă agresivă de cancer osos. Îl lovea după ani în care deja se luptase cu o hepatită virală și o tiroidită autoimună. În acele momente, cineva m-a întrebat cum mai reușesc să merg înainte. Răspunsul meu a fost simplu: e în firea mea. Sunt o luptătoare. Întotdeauna am ales să văd partea plină a paharului.
Mi-am găsit alinare în lucrurile simple… Îngrijesc plantele din grădină și am transformat curtea într-un colț de rai. Croșetez, cos, modelez. Îmi place să dau viață unor lucruri create din suflet, pentru că fiecare obiect pe care îl fac poartă în el o fărâmă din povestea mea.
Fiecare zi a mea e diferită. Uneori, mă ocup de casă, gătesc, fac cumpărături – la noi se mănâncă doar mâncare făcută acasă. Alteori, mă urc la volan și plec într-o plimbare, doar eu și gândurile mele. Îmi place să conduc. Iar când am ocazia, particip la evenimente din comunitățile de mame, mereu alături de Cătălin. Împărtășim experiențe, învățăm unii de la alții.
Un moment de aur, pe care îl port mereu în suflet… Dar unul dintre cele mai prețioase momente din viața mea rămâne aniversarea a 25 de ani de căsătorie. La dansul mirilor, am început valsul alături de soțul meu, iar la un moment dat, am schimbat perechile. Am dansat cu Cătălin, iar soțul meu cu mama lui. Nu știu dacă lumea a înțeles atunci cât de mult a însemnat acel moment pentru mine. Fiecare pas, fiecare rotire, fiecare privire schimbată între noi a fost o declarație de iubire și recunoștință.
Cel mai mare vis al meu pentru Cătălin… Să-și facă prieteni, să cunoască oameni de vârsta lui, să se simtă parte dintr-o comunitate. Îmi doresc să iasă mai mult, să participe la acțiuni de voluntariat, să simtă că are un rost nu doar acasă, ci și în lume.
Din tot acest drum al maternității, am învățat multe. Am fost mereu o persoană muncitoare, ambițioasă, conștiincioasă. Doar că, odată cu această călătorie, am învățat cât de departe poate merge o mamă pentru copilul ei. Și aș vrea ca lumea să înțeleagă ceva despre mamele ca mine: atunci când e vorba de copilul nostru, suntem în stare să mutăm și munții din loc.
Sunt mai puternică decât am crezut vreodată. Atunci când simt că nu mai pot, mai pot un pic. Dacă aș putea să mă întorc în timp și să vorbesc cu mine, cea de la începutul acestui drum, i-aș spune doar atât: „Nu vei regreta nicio clipă că ai ales să fii MAMĂ pentru copilul tău”.
Ce poți face tu, dragă cititorule?
O poți sprijini pe Anișoara cumpărând unul dintre obiectele handmade pe care le creează cu migală și suflet. Fiecare cusătură, fiecare detaliu poartă în el o poveste, un strop de speranță, o fărâmă din inima ei. Alegând un astfel de produs, nu numai că te bucuri de un cadou unic, dar devii și parte din această poveste – o poveste despre iubire, despre sacrificiu și despre frumusețea care poate lua naștere chiar și din cele mai grele încercări.
Alege un produs făcut din SUFLET de MAMĂ!
Acea mamă care, zi de zi, mută munții din loc pentru copilul ei.
Sună la 0744.151.623 sau scrie-i Anișoarei pe pagina de Facebook.
